Tu dai
El(ea) dă
Noi dăm
Voi dați
Ei(ele) dau
Asta e tot, dacă vorbim de indicativ prezent. Când dăm o comandă sau adresăm o cerere, un sfat, o rugăminte, îl trecem la imperativ, unde a da îmbracă două forme mari și late: dă! sau dați!
A-l scrie pe dați în forma da-ți e ca și cum l-am scrie pe dăm sub forma dă-m. Arată ca naiba, nu?
Eu știu de unde vine confuzia: mulți se gândesc la ”dă-ți”, ca în ”dă-ți seama!”/ ”dă-ți cu părerea!”, și de-asta îl fracturează pe ”dați”, scriindu-l cu cratimă. E simplu de constatat că avem de-a face cu același mod imperativ invocat mai-sus, numai că în primul caz(dă-ți) verbul este la singular, iar în cel de-al doilea caz(dați) este la plural, ambele la persoana a-II-a.
Deci: ”dați” nu se scrie niciodată cu cratimă - ”da-ți”, ne-am înțeles?
