”A refula” e una, ”a defula” e alta

De foarte puține ori mi-au trecut pe la ureche folosiri adecvate ale acestor verbe. De regulă, vorbitorii abuzează fără milă de bietele ”refulări”, de al căror sens trag ca de un elastic. Așa se face că, vrând să spună că ”și-au descărcat sufletul” în fața cuiva, mulți zic ”am refulat” sau ”m-am refulat”. Greșit. Iată de ce:

1. verbul nu este ”a se refula”, ci ”a refula”, verb tranzitiv. La fel stau lucrurile și în cazul lui ”a defula” .
2. sensurile sunt răstălmăcite după ureche, ceea ce duce la situații comice, în care cineva îți povestește toată viața lui, cu toate relele și belelele, după care adaugă ”m-am refulat și eu, că prea s-au strâns multe!”. De aici și caraghioslâcul, pentru că nu de ”refulare” era vorba, ci de ”defulare”. Ca să zic și mai pe înțeles, refularea a fost când le-a strâns, când le-a adunat în subconștient, nu acum, când le dă afară. Dicționarele zic așa:

a refula = a respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului

a defula = a da curs liber ideilor refulate în subconștient, a-și descărca sufletul

Deci? Sunt ok și refulările, și defulările, că doar oameni suntem, dar măcar să nu le confundăm...

Semne de punctuație(I)

Am observat că mulți dintre bloggeri(și nu numai ei) aplică destul de vag regulile de bază ale redactării computerizate. Nu mă refer la mari finețuri și chichițe, ci la încălcarea unor norme elementare, foarte ușor de deprins, de altfel. Bunăoară, virgulele, punctele și toate semnele de punctuație sunt adesea încadrate de pauze - așa apare o inflație de spații goale ce nu-și au rostul și care, în plus, fac textul greu lizibil. Iată câteva exemple:

1) incorect: de mâine , o să...                                corect: de mâine, o să...
2) incorect: deși sunt în vacanță,voi scrie...          corect: deși sunt în vacanță, voi scrie...
3) incorect: Plec .Nu mai zăbovesc aici,e inutil .   corect: Plec. Nu mai zăbovesc aici, e inutil.

Reguli:
1) nu puneți pauză înainte de virgulă, ci după virgulă! Regula este valabilă pentru toate semnele de punctuație!
2) nu așezați cuvintele și semnele de punctuație ca într-un sac, înghesuite ca vai de ele! Pagina e mare, nu vă zgârciți la pauze, ci doar puneți-le unde trebuie!
3) Punctul nu trebuie să aibă spații libere stânga-dreapta, ci doar în dreapta!

Vă vând un pont: puneți pauze doar în dreapta semnelor de punctuație, nu și în stânga lor! O să fie ok, veți vedea!

”Drept care” versus ”drept pentru care”

Deși pare să se fi impus în vorbirea curentă, varianta ”drept pentru care” nu este corectă. Cei care vor să vorbească limbă română ”ca la carte” ar trebui, deci, s-o evite și să-l folosească pe ”drept care”. Iată definiția din DEX:

drept care - prin urmare, în concluzie, deci, așadar

Recunosc că îmi sună nițeluș cam strâmb acest ”drept care”, ca și cum i-ar lipsi ceva, dar... e bine că avem cu ce-l înlocui, dacă nu ne convine cum sună, nu?  :)