Influența turbanului asupra... opincii

Turcul a dat, românul a luat... Și, dacă prezentul ne e invadat de manele, trecutul recent e împănat de... gumă de mestecat, blugi, țigări și de toate briz-brizurile care le-au făcut cu ochiul românilor, după decembrie '89. 

Dar de influența... turcă osmanlie ați auzit? Trebuie s-o căutăm tooocmai prin secolul al XVI-lea, când însăși limba română e învăluită, dintr-o dată, în fum de narghilea... Sigur că nu numai lexicul a intrat, atunci, sub papuc turcesc - vasalitatea țărilor române se traducea printr-o triplă dominație:  politică, administrativă și economică. Vârful aisbergului se vede, însă, de la o poștă: este epoca fanariotă, care a durat nu mai puțin de... 110 ani, dragii mei, din 1711 până în 1821, îmbinând două influențe: turcă și neogreacă.

Rețineți un lucru important! Acțiunea influenței turce osmanlii a încetat definitiv abia după ce România și-a cucerit independența de stat, în 1877. Mamă-mamă, ce de timp!

În atîta amar de vreme, lexicul românesc și-a tot înfășurat pe cap un ditai turbanul și s-a tot plimbat, mai  mult de nevoie decât de voie, sub clarul de... semilună.
Haideți să vedem, acum, cât de mare e, de fapt, "turbanul" ăsta și să ne lămurim dacă mai e la modă, dacă îl mai purtăm și cu ce ocazii.

Încep prin a vă anunța că... încă stăm cu el pe cap, mai ales când intrăm în bucătărie, când mergem la piață, la restaurant sau la magazinul cu... de toate pentru toți. Vă sună cunoscut cuvinte ca: 

acadea, baclava, cafea, cașcaval, cataif, chebap, chiftea, ciorbă, ciulama sau ghiveci? 

Cred și eu, doar le folosim în mod curent! Țineți-vă bine, că vine o listă luungă să ne-ajungă de cuvinte luate de la turci și aflate, cu toatele, în vocabularul nostru de zi cu zi:  

halva, iahnie, iaurt, magiun, mezel, musaca, peltea, pătlăgea, pilaf, rahat, sarailie, sarma, susan, șaorma, șerbet, telemea, tuslama. 

Părăsim domeniul alimentar și trecem la alte zone:  

balama, basma, cazma, cherhana, dambla, haimana, macara, mucava, mușama, mahala, pafta, para, șandrama - toate cu accentul pe ultima silabă.

Mai avem: belea, cercevea (gergevea sau giurgiuvea), cherestea, dușumea, ghiulea, peruzea, saftea, tejghea, plus chef, chior, chirie, ciomag, cântar, dușman, hal, moft, murdar, soi, zor.

N-am terminat. Tot din turcă am primit și sufixe precum -giu, -liu, -lâc, etc. Iată ce derivate românești au rezultat după ce astfel de sufixe au intrat în uz:

laptagiu, barcagiu, reclamagiu, scandalagiu, chefliu, hazliu, haimanalâc, savantlâc, etc.

Curat savantlâc cu influențele... turbanului asupra opincii, nu-i așa?